Eu am ales two special songs for one no special moment…Desi foarte diferite, ca stil, melodie, mesaj… aceste versuri alaturi de imaginile aferente, se completeaza atat de bine, chiar fara sa stie…

Daca vrei privirea sa-mi las in podea…calca peste ea…

Daca vrei de tine sa simt ca-s robit…lasa-ma uimit…

Daca vrei cu tine, lumina s-o impart…lasa-ma sa ard….

I find it kind of funny…i find it kind of sad…

The dreams in which i’m dyind…are the best i’ve ever had…

I find it hard to tell u…i’ve find it hard to take…

When people run in circles…it’s a very, very mad world…

PS: Thanks for the song…:)

Dimineti de septembrie, cu aroma de cafea,
Un nor fin ce se ridica simplu din tigara ta…

Te privesc in tacere, in oglinda imi surazi,
N-ai secrete, iubire, sau emotii sa ascunzi…

Ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi
Acum…septembrie, luni,
Vrei din nou linistea de-atunci cand toamna incepea
De luni.. septembrie, luni…

Kanenan allon….den exw pio diko mou….

Kaiti Garbi – Esena mono

]]> http://myfreehugs.wordpress.com/2008/08/29/declaration-of-love/feed/ 0 myfreehugs http://myfreehugs.wordpress.com/2008/08/18/danutzte-iubesc/ http://myfreehugs.wordpress.com/2008/08/18/danutzte-iubesc/#comments Mon, 18 Aug 2008 00:35:35 +0000 myfreehugs http://myfreehugs.wordpress.com/?p=45 ]]> Acum un an, intr-una din camerele cabanei in care ne-am desfasurat conferinta de planificare din frumoasa statiune Lepsa….eu cu Diana, Ralu, Ana si Zana am fost grozav chinuite de talentul muzical nedescoperit inca de niciuna dintre noi Noaptea aceea (in care ceilalti probabil n-au dormit din cauza glasurilor de privighetoare) a culminat cu melodiile formatiei Holograf! “Ochii tai” a fost ultima din lungul playlist…pentru ca dupa ea, nu mai aveam voce nici ca sa vorbim in soapta:)) Intreaga seara si in mod deosebit, prestatia “Ochii tai” este si o sa ramana una din cele mai frumoase amintiri ale mele (filmuletele raman ca dovada:P….insa confidentiale inca!) In acea seara, toate i-am declarat dragostea lui Bitman (denumit in continuare Danutz:P)

Acum 2 zile, am mers la concertul Holograf de la Cucaracha…Dupa ce am cantat fiecare melodie (imi cer scuze cu ocazia asta pt cei care erau pe langa mine:P)…dupa ce am aplaudat pana nu mi-am mai simtit palmele….si dupa ce m-am urcat pe unde am apucat (deh, cateodata sa fii mignona poate fi si un defect!)….am vrut sa merg la Danutz! Nu sa-i spun ca versurile melodiilor sunt foooarte tari (desi sunt foarte tari!), nu sa-i spun ca live-ul lor e fantastic (desi chiar asa e), nu sa-i cer un autograf….ci sa merg doar ca sa-i spun ca-l iubesc muuult, dar muuult de tot:D Doar ca fetele mele mi-au zis ca-s nebuna si mai bine nuh….(de aici concluzia, nu mergeti niciodata cu fetele la concert!) Eu le-am ascultat si nu m-am dus…

Insa…profit de acest personal space (chiar el si virtual) pentru a-i spune lui Danutz ca-l iubesc:) Si-l iubesc pt modul in care exprima trairi si sentimente, pt ca am crescut pe melodiile lui, si cresc in continuare, pt ca m-am intristat si m-am bucurat pe melodiile lui mai mult decat am facut-o pe oricare altele…

Va recomand sa dati un ride pe www.holograf.ro, sa mergeti la concertele lor dar mai ales sa ascultati cu atentie si cu sufletul melodiile lor:) Mai jos, cantul care a facut istorie….

In acest caz ai doua variante…ori incepi si vorbesti despre positive examples, cum este acum Alina Dumitru, sau mergi mai departe, catre Nadia Comaneci…si ti-o vei lua rau de tot in freza, pentru ca Alina Dumitru este una, “poate a avut noroc” vor spune cei din jurul tau iar Nadia (deja e foarte proasta miscarea cu Nadia)….Nadia e singura gimnasta care a luat 10….doar nu vrei sa te compari cu ea??

Cea de-a doua varianta, usor mai sigura, este sa taci din gura, sa inghiti in sec….in mintea ta sa inceapa o batalie daca nu, chiar un adevarat razboi de argumente, contra-argumente (de ce tac?? vreau sa le zic si ca…?? taaaaci!! ei sunt mai multi, u esti doar unul….!!) Cum spuneam, e mai okey varianta asta desi in cazul in care discutia se intampla la masa (mult-asteptatul pranz in familie), si de foarte multe ori se intampla la masa, s-ar putea sa ai probleme (combinatia stomac + nervi nu e foarte fericita)…

Asadar….cum o dai, tot urat se incheie pentru tine…..Tu, care esti destul de interesat sa le argumentezi celor din jur de ce faci asta si nu altceva, plecand de la premisa ca ei nu stiu ce e in capul tau si trebuie sa le argumentezi! Problema este ca ei doar te AUD, nu te ASCULTA (foarte importanta diferenta!) si atunci vorbesti degeaba…..si daca taci, tot degeaba! Iar cand te mai gandesti ca mai si depui super efort pentru acea performanta spre care tinzi…..indiferent ca este efort fizic, mental, financiar, sacrificarea timpului…parca iti vine sa innebunesti….

Mi-am dat seama ca multi dintre colegii mei au trecut prin asta si ca ulterior au renuntat sa faca ceea ce le place (desi culmea, o faceau al naibii de bine) din cauza pressing-ului familiei, al prietenilor….

Ar fi urat din partea mea sa nu recunosc ca nu prea am avut parte de show-uri de genu’…cel putin nu din partea parintilor, care m-au sprijinit in orice initiativa “mareatza” sau orice prostie care mi-a trecut mie prin cap, dar pe care mi-am dorit sa o fac (Sarmana’ cu ocazia asta:) )…..Asa ca dupa 3 ani de voluntariat (batuti pe muchie) in care nu prea a contat daca aveam sesiune de examene, daca era Paste sau Craciun, daca era zi de curatzenie (traiasca vinerea!:D) sau vreun alt eveniment in familie…Daca eu aveam ceva de facut la AIESEC sau pentru AIESEC, o faceam….Asta pt ca mi-am dorit sa invatz lucruri, sa capat experienta, sa stiu sa lucrez cu o echipa sau sa conduc o echipa, sa fac diferenta dintre coaching si mentoring, dintre antreprenoriat si intraprenoriat, dintre inteligenta cognitiva si inteligenta emotionala, dintre management si leadership (apropo am observat ca mai nou e la moda sa vorbesti despre “leadership” chiar daca nu stii intr-adevar ce inseamna..) Pentru ca mi-am dorit sa am parte de o gramada de traininguri si la randul meu sa ma descurc sa tin un training….sa invat sa nu ma balbai atunci cand vorbesc in public, sa fac alaturi de colegii mei proiecte cu impact in randul tinerilor si in randul firmelor, sa invat ce inseamna o recrutare, sa organizez conferinte si evenimente pentru companii, sa lucrez cu concepte strategice, sa ma joc cu KPI sau CSFi…si muuulte, muuuulte altele:) Si pt toate lucrurile astea misto de care am avut parte in anii astia, trebuie sa le multzumesc alor mei

Si in aceeasi masura, trebuie sa le multumesc si prietenilor mei care m-au suportat, care nu s-au suparat atunci cand uitam sa-i sun, sau cel putin nu mi-au reprosat asta, care mai tipau la mine atunci cand ieseam la suc sau ne jucam rummy (a se citi “remi” pt analfabetii ca mine:P) si pe mine ma lua somnul…Ei bine, fetele mele ma suporta in continuare (si eu pe ele ) si sunt norocoasa ca le am:D (si ele ca ma au, logic:D)

Asadar, eu sunt pro celor care fac ceea ce le place, care muncesc prin sport, prin voluntariat sau prin orice alta activitate, pentru a-si atinge idealul. E dreptul nostru sa ne descoperim talentul, competentele si e dreptul nostru sa punem suflet si pasiune in munca noastra, oricare ar fi ea…Iar cei din jurul nostru, daca chiar tzin la noi…ne vor sprijini!

Pentru toti cei sunt sau vor fi “de aur”, watch this!

Numa’ bine!

Uneori ne simtim de parca am fi actori, de parca am juca un rol….Unii dintre noi insa, parca sunt nascuti pentru a juca roluri…in fiecare zi cate unul….sau mai rau, mai multe roluri in aceeasi zi! Ei iau in serios atat de mult acest mod de viata (pt ca in cazul lor nu e o meserie) incat foarte usor ajung sa li se confunde identitatea….Chiar si cand iti afiseaza un zambet, te intrebi daca zambesc sincer, sau iar joaca vreun rol?

Pentru cei care au uitat daca au castigat respectul celor din jur, dragostea….sau chiar ura, fiind ei insisi sau jucand vreun rol….listen this song!

when lights are on, u shine as well

your words are magic as a spell…

but to they know your real name?

your moves are followed by their eyes

and when u speak they’re hypnotized…

they only love u….they only love u when u’re playing…

u know the truth…so, why u’re staying?

………………………….

the player comes…to play the part…the part he knows by….heart….

(InSound si Vali Barbulescu – La Scena)

Today, i have mood for beautiful stuff. And the most beautiful thing that i saw in the last time is a movie with “greii” Evgeni Plushenko and Edvin Marton

Watching and listening them is a great way to relax…believe me:)